Cineva m-a întrebat recent de ce fac politică…

Tatăl meu nu a vrut să fiu politician. Totuși, cumva m-am implicat în politică. M-a interesat ce se întâmplă în mediul meu și m-am săturat să strig dintre spectatori –  am decis să intru pe teren. Nu știu dacă voi putea să înscriu un gol – dacă voi reuși să schimb ceva, dar știu că voi alerga până când arbitrul va încheia meciul ..

Unde a început totul?

Ștafeta

Tatăl meu a fost parlamentar în perioada 1992 – 2016. Politica din acel moment nu era același lucru cu politica de acum. Atunci toată lumea fugea de politică, atunci era imposibil să știm până unde se va ajunge. Toți tind să creadă că am fost într-o poziție avantajoasă din cauza tatălui meu … În primii ani de viață nu am simțit nimic din asta, dar mai târziu acest lucru m-a însoțit. Nu o dată am fost tras la răspundere de către profesori pentru orice decizie a fost luată acolo sus, care afecta învățământul. De cele mai multe ori doar stăteam și mă uitam nedumerit… La vârsta de 12 ani ce fel de răspuns ar trebui să aibă un copil pentru un astfel de lucru? De-a lungul timpului m-am obișnuit, iar în prezent lucrurile nu mai stau așa, pentru că eu am devenit politician profesionist și tatăl meu pensionar. Dar acesta este moștenirea trecutului, cei 17 ani „ușori” m-au întărit și m-au ajutat să văd lucrurile mai clar, să analizez și să tratez mai calm diferite situații. Nu am o fire calmă, dar uit și mă regenerez incredibil de repede. Viața m-a învățat să trăiesc în prezent și să gândesc în viitor. Cred că orice obstacol trecut mă face mai puternic. Cred că prin faptul că tatăl meu a fost politician, eu am înțeles politica. Cred că fiii trebuie să ducă mai departe misiunea taților.

Munca

Dacă în copilărie aș fi dorit o pereche de pantofi Nike și i-aș fi cerut tatălui meu 150 de mărci, aș fi primit două palme sănătoase. Dacă am avut nevoie de ceva, am lucrat pentru acel ceva. Nici afacerile mele nu înseamnă că am visat ceva și am cerut bani de la cineva.
Cred că pot spune că sunt fanatic în tot ceea ce fac. Și acest fanatism se datorează muzicii. Școala de muzică înseamnă examene trimestriale. Dacă nu performai te trimiteau la dracu. Nu putea rezolva mama, tata, nu exista scăpare. Primeam piese noi la fiecare două săptămâni, am fost sub presiune constantă. Asta este ceea ce port mai departe cu mine.

Succesul

În mod deliberat scriu despre succes după muncă. Fără muncă nu există succes. Talentul în sine este puțin. Călătoresc mii de kilometri în fiecare săptămână. Muncesc și îi pun la treabă și pe cei cu care lucrez. Când vine vorba de muncă devin necruțător cu ceilalți, dar și cu mine însumi.
Cred că mass-media a denaturant complet imaginea noastră formată despre succes. Societatea asociază pe deplin succesul cu banii. Banii sunt doar un instrument. Dacă muncești doar pentru bani, te orbește complet. Cu toate acestea mă bucur să văd că există o generație în creștere care se gândește la succes în mod diferit, nu doar la bani, ci și la cunoștințe, și asta este bine. Această generație poate fi salvatorul societății noastre.

Modelele de urmat

Muzică: Robbie Williams

El a fost cel căruia nu i-au dat nici o șansă în cadrul formației Take That. Apoi a devenit un star uriaș, pentru că a urmat direcția în care credea. Nu cred că este o vedetă creată – cineva a recunoscut acel ceva pentru care este valoros. Ei și-au dat seama că nebunia lui este însoțită de un talent imens și are ceva de zis. În plus muzica lui este al incredibil de bună.

Afaceri

Cred că toți cei care au avut succes în acest domeniu nu au făcut-o accidental și au un secret demn de furat. Din acest punct de vedere, sunt incredibil de norocos. Au existat niște oameni care m-au luat sub aripile lor și de la care am învățat enorm de multe.

Politică

Arnold Schwarzenegger. De ce exact el? Pentru că îmi place când cineva nu este un politician de subzistență. Când cineva așa ajunge să facă politică după ce s-a realizat deja într-un alt domeniu – de fapt asta îi dă dreptul să vorbească despre „fapte”. Să intervină în problemele lumii. Carisma nu este, de asemenea, neglijabilă. Ambele se regăsesc în cazul lui Arnold.

Alianța

Pentru mine UDMR este locul care asigură spațiu opiniei mele, în cadrul căruia pot realiza acel ceva pentru care mă lupt. Sub steagul căruia pot reprezenta valorile în care cred. Alianța nu înseamnă că toată lumea este de acord cu toată lumea – doar de aceea este o alianță și nu un partid. Este vorba despre  dialog, conflict de opinii, discuții și acorduri.

Tineretul

Pe la mijlocul anilor 20 am început să-mi câștig banii. Am câștigat peste medie și   m-am gândit la ce s-ar putea face pornind de la asta. Astfel am readus la viață Consiliul Tineretului Zona Odorhei – practic din nimic. După care munca și realizările de aici m-au ajutat să ajung să conduc Conferința Tinerilor Maghiari, cea mai mare organizație de tineret din Bazinul Carpatic.

Cred că politica ar trebui să fie deschisă tinerilor. Nu pentru tinerii care sunt de acord cu orice, ci pentru cei care au opiniile lor, cred în ceva, vor să facă această lume mai bună. Numai în acest fel putem convinge tinerii să se deschidă spre politică. Experiența mea arată că procesul de deschidere a început. Dar mai există o mulțime de lucruri legate de aceasta.

Aici văd eu rolul organizațiilor de tineret. Nu cred în acei tineri care pentru o bătaie pe umăr sunt de acord cu orice, ci în cei care se ridică pentru interesele lor, se luptă pentru ele și răstoarnă legi, dacă este necesar.

Familia

Familia pentru mine este locul unde omul se retrage și nu ia acasă munca – sau politica. Familia nu face parte nici din politică și nici din negocieri. Familia este locul, instituția în care mă simt cel mai bine, oamenii care mă cunosc cel mai bine și cu care este cel mai bine să fim împreună. Avem o frumoasă fiică, Sára, și un fiu voinic, Kende. Pentru familie totul și în orice moment. Dacă lucrurile funcționează bine acasă, atunci și ca politician voi putea lua decizii echilibrate și voi putea oferi o muncă valoroasă. Jur să fac asta.